Cu cateva luni inainte de a ma naste, tatal meu a intalnit un strain in oras. De la inceput el a fost fascinat de nou venit, astfel incat l-a invitat sa traiasca alaturi de noi, sub acelasi acoperis. Strainul a fost cu usurinta acceptat si mi-a urat bun venit in momentul nasterii mele.
In timpul copilariei, niciodata nu am pus intrebari despre locul sau in familia noastra. In mintea mea, fiecare dintre membrii familiei ocupa o nisa speciala. Fratele meu, mai mare cu cinci ani, imi servea drept un exemplu de urmat. Cu ajutorul surorii mele mai mici am invatat sa intru in pielea fratelui mai mare si sa aduc la rang de arta tachinatul. Parintii mei erau instructori complementari: mama m-a invatat sa il iubesc pe Dumnezeu iar tata m-a invatat sa ascult cuvintele sale.
Dar strainul era un mare povestitor. Putea tese cele mai fascinante povestiri. Aventurile, misterele si lucrurile amuzante faceau parte din conversatiile sale zilnice. Putea sa ne tina vrajiti cu povestile sale ore intregi.
Daca voiam sa stiu ceva despre politica, istorie sau stiinta, raspunsurile le aflam intotdeauna de la el. Cunoastea trecutul, intelegea prezentul si uneori parca ar fi stiut ceea ce urma sa se petreaca in viitor. Imaginile pe care le desena erau atat de reale incat de cele mai multe ori radeam sau plangeam cand le priveam.
Era ca un prieten al intregii familii. El ne-a luat pe tata, fratele meu si pe mine la primul meci de fotbal. Intotdeauna ne incuraja sa ne uitam la filme si a facut aranjamente astfel incat am putut cunoaste cateva vedete.
Strainul era un orator neobosit. Tata nu parea sa fie deranjat de acest lucru dar uneori mama se ridica fara a spune nimic, in timp ce restul eram vrajiti de povestiri din locuri indepartate, se ducea in camera ei, citea si se ruga. Ma intreb acum daca nu cumva se ruga ca strainul sa dispara.
Vedeti, tatal meu avea niste principii morale bine impamantenite. Strainul insa nu simtea niciodata obligatia de a le onora. Vulgaritatea, spre exemplu, nu era admisa la noi in casa, nici prietenilor nostri si nici adultilor.. Vizitatorul nostru “stabil” folosea insa uneori niste cuvinte care mie aproape ca imi ardeau urechile iar pe tata il faceau sa se inece. Din ceea ce stiu eu, vizitatorul nu a fost niciodata confruntat sau apostrofat. Tatal meu nu ne-a lasat niciodata sa consumam alcool dar strainul tinea cu tot dinadinsul sa ne expuna si sa ne lumineze existenta unor cai alternative in viata. Ne oferea foarte des bere sau alte bauturi alcoolice.
Despre tigari spunea ca au un gust nemaipomenit, trabucurile iti contureaza masculinitatea iar pipa iti confera un aer distins. Vorbea fara nici un fel de retinere despre sex. Comentariile sale erau uneori blatante, uneori sugestive, si de cele mai multe ori de-a dreptul jenante. Sunt ferm convins de faptul ca in acest moment conceptia mea despre relatia dintre un barbat si o femeie a fost trasata de el.
Daca stau si privesc in urma, ii multumesc lui Dumnezeu ca strainul nu ne-a influentat si mai mult decat a facut-o. De cele mai multe ori se opunea valorilor insuflate de parinti. Si cu toate acestea, niciodata nu i s-a reprosat ceva sau I s-a cerut sa plece.
Aproape 25 de ani au trecut de cand strainul s-a mutat cu noi. Nu mai este la fel de captivant fata de cum era odinioara. Insa si astazi il poti vedea cum sta intr-un colt al casei, asteptand pe cineva gata sa ii asculte povestile si sa ii priveasca desenele.
Numele sau? Noi il numeam simplu: televizor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu