duminică, 30 noiembrie 2008

Strainul



Cu cateva luni inainte de a ma naste, tatal meu a intalnit un strain in oras. De la inceput el a fost fascinat de nou venit, astfel incat l-a invitat sa traiasca alaturi de noi, sub acelasi acoperis. Strainul a fost cu usurinta acceptat si mi-a urat bun venit in momentul nasterii mele.

In timpul copilariei, niciodata nu am pus intrebari despre locul sau in familia noastra. In mintea mea, fiecare dintre membrii familiei ocupa o nisa speciala. Fratele meu, mai mare cu cinci ani, imi servea drept un exemplu de urmat. Cu ajutorul surorii mele mai mici am invatat sa intru in pielea fratelui mai mare si sa aduc la rang de arta tachinatul. Parintii mei erau instructori complementari: mama m-a invatat sa il iubesc pe Dumnezeu iar tata m-a invatat sa ascult cuvintele sale.

Dar strainul era un mare povestitor. Putea tese cele mai fascinante povestiri. Aventurile, misterele si lucrurile amuzante faceau parte din conversatiile sale zilnice. Putea sa ne tina vrajiti cu povestile sale ore intregi.

Daca voiam sa stiu ceva despre politica, istorie sau stiinta, raspunsurile le aflam intotdeauna de la el. Cunoastea trecutul, intelegea prezentul si uneori parca ar fi stiut ceea ce urma sa se petreaca in viitor. Imaginile pe care le desena erau atat de reale incat de cele mai multe ori radeam sau plangeam cand le priveam.

Era ca un prieten al intregii familii. El ne-a luat pe tata, fratele meu si pe mine la primul meci de fotbal. Intotdeauna ne incuraja sa ne uitam la filme si a facut aranjamente astfel incat am putut cunoaste cateva vedete.

Strainul era un orator neobosit. Tata nu parea sa fie deranjat de acest lucru dar uneori mama se ridica fara a spune nimic, in timp ce restul eram vrajiti de povestiri din locuri indepartate, se ducea in camera ei, citea si se ruga. Ma intreb acum daca nu cumva se ruga ca strainul sa dispara.

Vedeti, tatal meu avea niste principii morale bine impamantenite. Strainul insa nu simtea niciodata obligatia de a le onora. Vulgaritatea, spre exemplu, nu era admisa la noi in casa, nici prietenilor nostri si nici adultilor.. Vizitatorul nostru “stabil” folosea insa uneori niste cuvinte care mie aproape ca imi ardeau urechile iar pe tata il faceau sa se inece. Din ceea ce stiu eu, vizitatorul nu a fost niciodata confruntat sau apostrofat. Tatal meu nu ne-a lasat niciodata sa consumam alcool dar strainul tinea cu tot dinadinsul sa ne expuna si sa ne lumineze existenta unor cai alternative in viata. Ne oferea foarte des bere sau alte bauturi alcoolice.

Despre tigari spunea ca au un gust nemaipomenit, trabucurile iti contureaza masculinitatea iar pipa iti confera un aer distins. Vorbea fara nici un fel de retinere despre sex. Comentariile sale erau uneori blatante, uneori sugestive, si de cele mai multe ori de-a dreptul jenante. Sunt ferm convins de faptul ca in acest moment conceptia mea despre relatia dintre un barbat si o femeie a fost trasata de el.

Daca stau si privesc in urma, ii multumesc lui Dumnezeu ca strainul nu ne-a influentat si mai mult decat a facut-o. De cele mai multe ori se opunea valorilor insuflate de parinti. Si cu toate acestea, niciodata nu i s-a reprosat ceva sau I s-a cerut sa plece.

Aproape 25 de ani au trecut de cand strainul s-a mutat cu noi. Nu mai este la fel de captivant fata de cum era odinioara. Insa si astazi il poti vedea cum sta intr-un colt al casei, asteptand pe cineva gata sa ii asculte povestile si sa ii priveasca desenele.

Numele sau? Noi il numeam simplu: televizor!

duminică, 5 octombrie 2008

La vanatoare de idei

Astazi mi-am facut curaj si am pornit la vanatoare de idei. Cu o lanterna, o plasa de fluturi si o harta plec sa caut ce am pierdut. Va spun doar atat, parafrazand vanzatoarea morocanoasa de la buticul din coltul strazii: "Inchis, revin in 5 minute!".



miercuri, 20 august 2008

Si ei au drept de vot

Ma infioara cand ma gandesc ca astfel de indivizi au drept de vot si de decizie.





Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

Prima caramida


Nu lasa posteritatii mostenirea unei manii surde pe soarta nedreapta. Ridica mainile catre cer si striga-ti povara ce te apasa pana cand muschii nu vor mai putea tine pasul cu indarjirea sufletului. Ai ajuns de unde ai plecat fara a lasa un semn al trecerii tale prin viata, iar menghina timpului nu te-a iertat si te-a prins in jocul pe care il stie cel mai bine si pe care nu l-a pierdut niciodata in fata "Omului". Iti ramane sa visezi, sa iti imaginezi cum ar fi fost daca si sa iti cladesti universul in regatul lui Morfeus. Si daca esti acolo, asteapta-ma si pe mine pentru ca inca nu am reusit sa pun prima caramida la temelia reveriilor mele.


marți, 19 august 2008

Am inchis ochii pentru o clipa

Toropeala, amorteala, umbra se intinde alene peste noi ca o pisica lenesa. M-am resemnat cu gandul ca maine e o noua zi, maine va fi un strop de apa intr-un colb insetat. Si daca pana la zi mai este, bucura-te prietene de ceasul care bate miezul noptii inainte de vreme caci timpul tau a venit inaintea celorlalti. Nu te uita in urma caci efemerul este o arta care a prins de mult patina vremii, dar nici la viitor caci si el a ruginit sub stropi mari de cerneala din condeiele manuite cu maiestrie. Calea pe care sa ti-o alegi sa treaca prin inima celorlalti iar lumina sa iti fie dragostea.

Dedicata celei ce imi este alaturi de 5 ani.


vineri, 1 august 2008

At work

Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor,
Nu te iau ca esti mic, stai sa mai cresti doar un pic.

De invidiat cei care reusesc sa se trezeasca dimineata cu o atitudine similara euforiei, cand stiu ca e luni si pana sambata mai e cale lunga. Nu am putut sa nu impartasesc cu voi secventele de mai jos.


Groovin'

vineri, 4 iulie 2008

Asasinat pentru o vanitate de doi lei

Asasinat pentru o vanitate de doi lei


MOARTE LA TG. MUREŞ. Această vulpe nu mai trăieşte. Blana ei se ridică deja la pretenţiile fufelor de lux
MOARTE LA TG. MUREŞ. Această vulpe nu mai trăieşte. Blana ei se ridică deja la pretenţiile fufelor de lux
INDUSTRIE ● 50 de milioane de animale sînt sacrificate anual în România
"Şi cum le sacrificaţi, dom’ne?" Trage un răspuns doct, cuplat cu o privire în care se citeşte o urmă de culpă: "Prin dislocarea vertebrelor cervicale". Aham. Adică le rupe capu’, mai pe româneşte. Pe urmă îmi arată cum: "Se ţine aşa şi uite-aşa, poc, nu simte nimic, moare pe loc" (nu, că n-a făcut pe viu). Ce drăguţ! Vorbim aici despre chinchille şi viitorul lor luminos în fermele de blană. Dar nu numai despre ele.

Sperăm să nu producem o defavoare prietenelor noastre, chinchillele, dacă avem să spunem că, în ultima vreme, tot ghiolbanul care vrea să se facă full de bani ia şi creşte chinchille, ca şi cum p-astea le plantezi primăvara şi ies toamna să le culegi. Interesul bizonului pentru chinchille e justificat, bineînţeles, de interesul restului europenilor pentru blana acestor animale atît de fragile şi de frumoase. Ne referim, bineînţeles, la acea mică parte a europenilor care mai e încă de acord cu creşterea animalelor exclusiv pentru blană, pentru că, după ultimele statistici, majoritatea lor amendează vehement ca fiind "un obicei barbar" sacrificarea animalelor doar pentru a le lua blana. Ca omul cavernelor.

CUŞCA & ANGOASELE. După cum îi spune şi numele, ferma de blană din Tîrgu Mureş e unul dintre locurile din România în care sînt crescute animale exclusiv pentru blană. O titulatură sclifosită e folosită pe post de eufemism pentru ca să ascundă ceea ce este de fapt, locul în care animalele sînt crescute şi, într-un final, ucise pentru "afaceri": Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Animalelor de Blană Tg. Mureş. 400 de pui de vulpe şi încă 250 de vulpi-matcă îşi aşteaptă nerăbdătoare sfîrşitul, în condiţiile minunate de la ferma de blană din Tîrgu Mureş. Dacă sînt pui, n-au realizat, probabil, unde se află. Cuşca e încă mare şi ei au loc destul de joacă. E drept, le mai alunecă picioarele prin găurile de sîrmă, încă largi pentru ei, dar, încetul cu încetul, or să vadă ei singuri că nu le mai scapă nimic, doar or să se rănească la picioare. Şi tot încetul cu încetul, or să-şi realizeze frustrările lor de vulpi normale la cap, cu simţămînt de vulpe, cu manifestare de vulpe, cu tot ce ţine de, nu-i aşa, informaţia ei genetică de vulpe. Dar tot încetul cu încetul or să-şi realizeze absoluta neputinţă, frustrările înnebunitoare. Şi atunci ce-or să facă? Or să înceapă să se lovească obsesiv-compulsiv de pereţii laterali ai cuştii atîrnate la o juma’ de metru deasupra pămîntului, din nou, şi din nou, şi din nou, şi din nou, mereu, şi mereu, şi mereu, şi mereu, şi mereu. Plutind constant în mirosul propriilor dejecţii. Dimineaţa, la prînz şi seara. Şi noaptea. Şi iarna. Şi vara. Şi tot timpul.

ETICĂ ŞI ECHITATE. Pînă cînd? Ei, pînă cînd. Pînă cînd intră soarele şi pe strada lor. Vine nenea cel rău ca să le facă o injecţie letală. În fine, interlocutorul nostru, domnul Aurel Vîga, iniţiază un discurs în care explică despre cum devine cu dimensiunea eticii în creşterea animalelor de blană. Vorbeşte despre respect şi despre grijă ca valori care construiesc această etică. Etica se opreşte însă în momentul încasării banilor. Aici se opreşte etica şi intervine satisfacţia lucrului "bine făcut". Am înţeles că preferă injecţiile letale gazărilor. Ce om bun! Şi că el niciodată nu a participat la sacrificări. Aşa o fi, în fond, pentru munca de jos sînt preferaţi muncitorii. Nu cred însă că lucrurile au stat dintotdeauna aşa. Cicatricile, prea multe, de pe antebraţele lui, stau mărturie.

REALITATEA. Pentru cine încearcă să-şi imagineze, secvenţial, o sacrificare, lucrurile capătă, fără doar şi poate, valenţe dramatice. Nu e nimic fascinant în felul în care animalul se apără zbătîndu-se şi nimic transcendental într-o injecţie letală, cu atît mai mult cu cît aceasta se consumă sub privirile îngrozite ale celorlalte animale. Nu e nimic fermecător într-o carcasă aruncată la repezeală într-un tractor, ceva, care le transportă înspre incinerator. Nimic, dar absolut nimic nu poate justifica această neînchipuită cruzime faţă de animale. Dacă aici e preferată injecţia letală, alte părţi ale lumii preferă electrocutarea anală. Sau vaginală. La gazări nu s-a renunţat, să stăm liniştiţi.

Un nesfîrşit şir de animale, lipsite complet de apărare, sînt ucise pentru simpla glorificare a vanităţii omeneşti. Mai pe româneşte, pentru fufele full de bani care vor să dea mişto pe la sindrofii. Să nască invidii. Să-şi demonstreze înaltul lor standard de viaţă. Habar n-are fufa cum tremură animalul în cuşcă. N-a văzut niciodată (e prea delicată) privirile fricoase pe care orice animal încorsetat le aruncă din fundul cuştii, acolo unde se retrage ori de cîte ori vede faţă străină. Probabil că neputinţa empatizării ei cu suferinţa o împiedică să realizeze că gloria pe care şi-o construieşte pe suferinţă şi pe frustrări o s-o desfiinţeze, în cele din urmă, pe ea, ca fiinţă umană. Dar să trecem mai departe la prietenii noştri dihorii şi să ne prefacem că nu dăm importanţă vulpilor care abia au născut şi care, unele dintre ele, îşi omoară puii de unele singure, ca să nu li-l omoare altul. Şi care apoi nu fac decît să-şi transporte puiul în gură, de la un perete al cuştii la altul. O cuşcă mai mică, menită să protejeze puiul cît este încă foarte mic, devine un fel de fileu, ca la ping-pong: vulpea transportă puiul mort în afara şi înăuntrul acestei cuşti, într-o continuă mişcare de du-te-vino, obsedantă şi nebunească pentru orice om normal la cap.

CIFRE. În afară de cei 650 de dihori care trăiesc aici, în ferma de blană din Tg. Mureş mai găseşte omul aproximativ 600 de nurci şi opt lupi. Şi, spuneam înainte, 125 de chinchilla. Adică ajung fix de un mantou mărimea M. Nebună cum mă ştiu, mă gîndesc că poate toate aceste animale au fost deja arvunite pentru cine-ştie-ce muiere parvenită, cu veleităţi de doamnă. Mai ştii? Orice e posibil. Animalele stau în aceste cuşti din zorii vieţii pînă-n apusurile lor. Cu alte cuvinte, pe timp de vară şi pe timp de iarnă. Dacă terenul pe care e amplasată ferma e suficient de dotat cu pădure ca să asigure o temperatură rezonabilă pe timp de caniculă, nu înţelegem totuşi cum rezolvă animalele problema gerului de iarnă, aprig, în zona asta. Minus 30 de grade. Pentru binele lor, sperăm totuşi să n-apuce să vadă cine-ştie-ce. Constatăm cu delicateţe că şi o injecţie letală e bună la ceva.

FINAL. Superbă zona pe care e amplasată ferma de blană. Două coline, pădure, linişte, aer curat, nu-i de mirare că se bat atîţia ca să-şi cumpere teren aici. Diferende există între ei şi Romsilva, care se zbate să menţină pe linia de plutire acest veritabil Auschwitz al animalelor, adică să nu cadă în mîinile celor cu bani. Adică să-şi salveze pielea, cum ar veni. Iar dacă, aşa cum spune interlocutorul nostru, domnul Vîga, această activitate nu aduce venituri zilnice, cum se face că totuşi ceva îi mînă-n luptă? Dacă nici banii nu mai sînt o justificare pentru sacrificarea animalelor, atunci ce?

Fără număr, fără număr!

6.000 de ferme de blană funcţionează numai în Europa, unde anual sînt sacrificate 27 de milioane de nurci şi 3 milioane de vulpi. În toată lumea, sînt sacrificate 40 de milioane de nurci şi 6,5 milioane de vulpi. Pentru o singură haină de blană, sînt omorîte 200 de exemplare de chinchilla, 30-40 de iepuri, 24 de vulpi şi 30 de nurci. Interesul pentru chinchilla e o noutate adusă de curînd din Ungaria, acolo unde există cele mai mari ferme, dezvoltate de firma Wanger, cea care deţine controlul pentru toată piaţa din zonă. În România, pe lîngă cele cîteva sute de mici ferme de blană, funcţionează alte 20 de ferme de blană, cu anvergură peste medie. Cea mai mare fermă de blană se află în Bacău. Anual, aici sînt crescute 15.000 de nurci şi vulpi, destinate exclusiv sacrificării. În pofida acestor cifre cutremurătoare, s-a dezvoltat în Europa un puternic curent antiblană. Austria, Bulgaria, Croaţia, Elveţia şi Marea Britanie au interzis prin lege fermele de blană. De asemenea, ideea folosirii blănurilor naturale în industria modei e respinsă de multe ţări din Europa. Un studiu efectuat în Germania în 2007 indică faptul că 83% dintre femeile şi 85% dintre bărbaţii intervievaţi s-au declarat dezgustaţi de ideea de a purta haine sau accesorii din blană naturală. Rezultate similare au fost înregistrate în Anglia, unde 93% dintre respondenţi au respins ideea de a purta haine din blană naturală, dar şi în Olanda – 86% dintre cei chestionaţi au răspuns că nimeni în familia lor nu poartă haine sau accesorii din blană.

Preluare ziarul Evenimentul Zilei

duminică, 29 iunie 2008

Hai sa prindem rasaritul!

Hai sa prindem rasaritul la mare! Am alergat ca un nebun, impreuna cu alti nebuni, pentru o baie in mare la miezul noptii, o shaorma servita rapid pe plaja (ca deh, intram intr-o o alta era comunisto-capitalista unde restaurantele se inchid pana in ora 11 seara). Rasaritul ne-a gasit pe toti epuizati, cu plamanii praf de la excesul de tutun, holbandu-ne la un soare care s-a lasat asteptat si numai o ploaie fina de vara ne-a mai adus in simtiri.
Iata rezultatul evadarii noastre din cotidian, redat in imagini:









Counting Crows - Colorblind

miercuri, 25 iunie 2008

Un banc

... auzit de la un amic.

La o farmacie se prezinta un barbat si ii spune farmacistei:
- Doamna, am o problema, pe…sul imi sta tot timpul in sus, chiar si daca fac sex 12 ore pe zi. Ce imi puteti oferi?
Farmacista se duce in spate, se sfatuieste cu colegele apoi se intoarce si spune tipului :
- Cazare, mancare si 500 de euro e bine?

duminică, 22 iunie 2008

Nimeni Altu'

Un baiat care merita tot respectul pentru ceea ce face, pentru talentul si pasiunea de care da dovada. "Nopti prea lungi" (2008), un album de exceptie semnat Nimeni Altu'. Respect pentru ceea ce faci, Adrian!



Si iti dau dreptate, "Basarabia, pamant romanesc!".

sâmbătă, 21 iunie 2008

On second thought, I'll take a pack of condoms!

Solutia pentru a stopa cresterea demografica globala sta in fiecare dintre noi. You might get what you never wanted!

Charlie bit me!!!

Este clar, blogul acesta si-a schimbat total destinatia. Nu cred ca ma incadrez foarte bine in profilul poetului (fie el inteles sau neinteles), asa ca singurul lucru care ne-a ramas sa il facem impreuna este sa ne amuzam. Recomand vizionarea videoclipurilor in ordinea in care ele apar, altfel nu au nici un fel de sens.

Original



Versiunea pentru adulti

joi, 12 iunie 2008

Electoral... nu va tineti de prostii, ati facut destui copii!



Electoral... nu va tineti de prostii, ati facut destui copii!


Show electoral in Romanica noastra cea de toate zilele. Dupa show-ul, desi vulgar dar genial, al lui Mircea Badea eu inca nu stiu ce cale sa urmez. Va las pe fiecare dintre voi sa hotarati....

Picior de Europa



Picior de Europa


Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vrâncean.

Toate acestea fiind spuse, nu va suparati: un picior de Europa ati vazut pe aici?



P.S.:

luni, 2 iunie 2008

Cautam Primar! Rugam seriozitate!



Alegerile au venit, alegerile au trecut si sincer sa fiu nu ma incearca nici un sentiment de exaltare. Nu stiu de ce dar consider ca la momentul actual Romania se afla in criza acuta de lideri politici, de programe politice bine structurate, bine definite si cu o tenta totusi realista.
Iar daca disecam problema in amanunt vom vedea ca un “rogvaiv” de partide politice, de orientari de stanga, dreapta, centru, nord, sud, vest, est si alte subpuncte cardinale sunt nevoite a-si impune interesele si punctele de vedere unul in fata celorlalte. Si macar de ar fi interesele comunitatilor pe care le deservesc , insa in Romania secolului XXI imi este foarte clar faptul ca instinctul de haita si interesul de sine primeaza in fata realelor nevoi ale alegatorilor.
Cum o solutie decenta pentru Romania nu avem si nici nu vom avea in urmatorii 10-20 de ani propun sa ne hotaram asupra carui partid punem stampila pe buletinul de vot, intrucat a umfla conturile unui singur partid mi se pare mai uman decat a ingrasa conturile mai multor entitati politice.
Pana la reale optiuni politice voua somnorosilor va urez: Craciun Fericit!



Desperado-Daca as fi primar

Stropi de ploaie de vara


A inceput sa ploua marunt, stropi de vara generosi cu miros de pamant reavan, totul sub discretia noptii. Maine incepe o saptamana noua dar un sfarsit mai bun pentru saptamana aceasta nu se putea gasi.

Uitasem sa ma bucur de ceea ce nu ar trebui sa fie numai apanajul iubitorilor de natura si pentru asta ii multumesc unui bun prieten care m-a reinvatat sa ma redescopar pe mine insumi. Noapte buna somnorosilor!

Cafe del mar - The rain



sâmbătă, 31 mai 2008

Tu ce faci in weekend?


Vine weekendul. In sfarsit o gura de aer bine meritata dupa o saptamana teribila, unde am avut de luptat cu traficul infernal, oameni neciopliti si cu unele manifestari maniacale. Praf, mizerie, soare arzator si mai ales lipsa de aer.
Cu toate acestea azi am avut parte de o surpriza cand m-am trezit. Va doresc surprize placute si vise calde voua, somnorosilor!



Joseph Arthur - A smile that explodes

vineri, 30 mai 2008

Viseaza





David Gray - Sail Away

Inchideti ochii pentru o clipa si spuneti-mi ce simtiti. Cu bine, somnorosilor!