Noaptea cade grea, grava, asemenea notelor lui Bach de pe un portativ ingalbenit, uitat intr-un colt de catre un dirijor batran si bolnav. Linistea se lasa ca mana-i slabita de avantul cu care odata purta sali intregi intr-o calatorie a carei destinatie ramanea ascunsa. Numai luna vegheaza asupra lui si-i aprinde o lumanare la capatai. Inca un maestru si-a luat locul pe scaunul celor sortiti a fi cunoscuti posteritatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu