Aparentele inseala

Este clar, declar in mod oficial: in ciuda aparentelor, ne aflam sub stare de asediu. Cultura cotropeste Romania, invadeaza fiecare ungher al mintii umane. De acest "flagel" nu scapa nici cei imunizati de la frageda varsta.

Hi,I'm Adam!

De vazut, rad de o jumatate de ora fara sa ma opresc!

Basarabia, pamant romanesc!

Cum sa nu ii iubesti, sunt cei mai buni prieteni ai omului!

Un Paste Fericit! - Un' te duci tu mielule?

Marillion - Easter


O tradiţie respectată la noi de ani şi ani, şi anume aceea de a tăia şi prepara miel pentru Paşti. Iar oamenii nu dau înapoi: le-o fi milă, dar tradiţia-i tradiţie: "Ce să facem, că aşa am prins de la moşi-strămoşi".
Episoadele din Vechiul Testament relatează deseori despre sacrificarea unui miel. De ce sacrificare? Probabil, pentru că, atunci când supravieţuirea unei comunităţi depindea de o turmă de oi, omorârea unui miel - înainte de a atinge maturitatea, deci de a putea oferi mai multă carne şi lapte - însemna realmente un sacrificiu, reducând din resursele şi aşa destul de limitate de hrană ale tribului. Studiind şi izvoarele culturale ale Extremului Orient, aflăm că mielul era privit mai puţin ca un aliment curent, ci, mai mult, ca bază a unor preparate culinare gustoase, cu rol terapeutic. Lăsând la o parte calităţile culinare ale mielului, întotdeauna păstrăm tăcerea în ceea ce priveşte momentele sacrificării lui, destul de dure, ca însăşi viaţa de fapt.

ULTIMA OARĂ
A început de mult să plouă. Aşa, din senin. Picături, şiroaie. Au curs pe pământ. Au pătruns în rigole. O ploaie roşiatică, de sânge. Abia se opreşte. Uite, acesta este măcelarul! Ultima pată i s-a impregnat pe rever. E ca o insignă. Semnul ultimului zvâcnet, anunţul ultimului suflu. Clipa de apoi. Ei, paşnici, închid câte un ochi. Pe rând, cu miile. Miei de lapte pe "covor roşu" în camera de asomare. Trupuri subţiri. Încă mişcă în galantare. Avem carne!... Chiar dacă facem noi pe mironosiţele, obiceiul acestei jertfe în prag de Paşti e unul milenar la noi în ţară!

ASTĂZI E O NOUĂ ZI
Aceea de după, a mieilor sacrificaţi în Ajun de Paşti, conform obiceiului. Şi în tot acest timp, oile, mamele îşi plâng feciorii, pe mieii care parcă încă mai behăie pe masă, ţipă în galantare. Focul (grătarului) se-nalţă. I-am văzut mai ieri cum, încartiruiţi, ca într-un lagăr amenajat în spatele pieţei, au zburdat pentru ultima oară. Amuşinau timizi câte un copil care, speriat de scumpele arătări, le arunca câte un fir de iarbă. Aceiaşi ochi calzi, umezi, cum îi ştim, agăţaţi în cuiele măcela­rilor. Nu pot uita acea zi. Cerul s-a scurs. Lacrimi pe blăniţele argintii. Ochi tulburaţi, behăituri după mama oaie. Mieii nu erau înţărcaţi. Cu o zi în urmă au supt de la ţâţa celor care i-au născut. Ca să-şi trăiască ultima zi pe drumuri. Şi apoi într-un ţarc cu garduri înalte, încropit în spatele pieţei. A doua zi de dimineaţă: în ţipete şi durere şi-au dat obştescul sfârşit, în chinuri, fară asomare, majoritatea dintre ei. Pentru că la Piaţa "Doi Băieţi" din Iaşi s-au sacrificat miei sub ochii clientului fără a li se diminua suferinţa, fără asomare, sau, mai bine spus, unul da, zece ba.
Locul cu pricina, situat pe spaţiul pieţei de care am făcut vorbire mai sus, se cheamă spaţiu de sacrificare al mieilor. Înăuntru, miros de carne. O tejghea, un ferăstrău într-un cuier. În camera din spate, un dispozitiv de pompare aer, prevăzut în vârf cu un furtun. Cu el se umflă mielul ca un balon pentru a se curăţa mai uşor pielea. Gâlgâie de sânge exemplarul aflat acum în bătaia cuţitului. Şi dispozitivul de asomare - electric şi animalul leşină. Nu mai suferă! "Sunt anunţate că vor sosi maşini din judeţ, din Botoşani şi Huşi. Mieii sunt verificaţi de veterinar şi apoi număraţi de Viorel, şeful pieţei, pentru că ia taxă pentru fiecare cap de animal. Măcelarul ţi-l taie şi cu tot cu măruntaie ţi-l dă în cinci minute", îmi explică un om al pieţei încă înainte de sosirea primei garnituri.

CE RĂMÂNE
A doua zi, behăiau trist în spaţiul restrâns din spate. Crescătorul Constantin Vieru făcea curăţenie, se pregătea de începerea tăierilor. "Na, na, na!", strig, aşa cum mă învaţă omul, să mi-i apropii. "Aseară au venit copiii şi le-au aruncat smocuri de iarbă, dar ei de unde să ştie să mănânce când de abia au fost luaţi de la ţâţa mamei?", spune Constantin. Sunt 20 de miei aduşi mai întâi şi, dacă vânzarea merge, mai aduce 100. Omul e din comuna Andrieşeni, de lângă Iaşi. "I-am adus aseară într-o remorcuţă de maşină. Vin în fiecare an la piaţă, mieii aceştia au două luni şi jumătate". Oaia mamă a fost montată din octombrie, pentru că omul ştia că Paştile pică anul acesta mai devreme. "Avem berbecii noştri, pe care îi ţinem de prăsilă. Pentru mielul acesta, oaia a fost gestantă de la 14 octombrie până la 14 martie", povesteşte Vieru.

Un' te duci tu, mielule? De ieri a luat-o la drum, a plâns când s-a tras îndărăt de la ţâţă, a behăit când a fost urcat în remorcă, a scâncit peste tot. Acum trage pe nările umede ultimul suflu între grătarele de fier ale ţarcului. Linia de demarcaţie între viaţă şi moarte. Ce să faci tu, mielule? Să pască iarba aruncată de copii aseară. Dar, nevoie, ei nu ştiu să pască. Pasc însă cu toţii ceva grâu cu porumb, un îngră­şă­mânt special, întins pe jos de Vieru. Cin' te mâncă, mielule? Vasile Călin e primul client, pensionar de 70 de ani, fără copii. Cu nevastă iute, fără milă, fost trompetist în orchestra Armatei... Ce rămâne, mielule? Mult sânge, o burtă plină de om şi puful de oaie agăţat de vârfurile unui teu care ia drumul ghenei de gunoi. Însă moştenirea importantă este tra­di­ţia respectată de ani şi ani, aceea de a tăia şi pre­para miel înainte de Paşti. O jertfă pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Făcută cu atâta milă de unii. Dar să ne întoarcem la oile noastre!

CA ŞI OAMENII
Oile, unele sunt mai blânde, altele mai iuţi. Dacă eşti blând, te înţelegi uşor cu ele, dacă eşti rău şi le mai baţi, fug de tine. "Nu se împrietenesc cu tine!, nu dau cu copita, dar nu te agreează, răspund şi ele cu aceeaşi monedă! Dacă eşti prietenos, se apropie uşor". La fătare, oile şi mieii fac de multe ori complicaţii. La Constantin Vieru acasă e un fel de maternitate, fiecare, dar mai ales el, are grijă ca mielul să iasă cu capul şi picioarele cum trebuie, dacă nu, intervin şi reglementează problema.

"Dacă nu au dilataţia cum trebuie se întâmplă şi nenorociri, am avut cazuri când a murit şi oaia, şi mielul. Sunt nişte secrete, ca în orice meserie". De obicei, o oaie fată un singur miel, dar există cazuri când face şi doi. După ce îl fată, oaia îl linge, iar mielul se întăreşte uşor şi începe să sugă. Dacă nu reuşeşte, intervine din nou crescătorul de animale. "Îl ajut eu să sugă la oaie, după ce a supt o dată, de două ori, îl las". Bărbatul spune că mielul de lângă mine a supt ultima oară ieri. Apoi l-a pus pe maşină. Cu toţii fac gălăgie. "Ca şi un copil care este despărţit de mama lui zbiară, plâng, acum sunt dezorientaţi. Se vede pe ei, au o supărare, cum să nu, dacă îi iei de lângă mama lor, sunt ca şi copiii mici". Omul îmi explică care e procedura. "Sunt mulţi care au plăcerea să-l ia de viu, să fie tăiat în faţa lui". Să fie siguri de carne că e proaspătă. Sunt unii care nu mănâncă de milă. "I-am adus aseară aici, au dormit, au fost păziţi de gardianul pieţei". Înainte s-au jucat cu copiii. Pentru piaţă, Vieru s-a programat din timp, are acte de la comună cum că oile sunt sănătoase, au fost vaccinate, au şi "ştampila electronică la ureche - eticheta, cercelul!, ca un buletin!". Între cei 20 de miei aduşi de Vieru sunt şi oiţe, şi berbecuţi. Îi controlează medicul veterinar după ce-l taie, se face analiza, să fie carnea bună pentru mâncare. De altfel, pe întreaga durată a vizitei mele, veterinarul şi-a ascuţit un cuţitaş. Primul miel a fost sacrificat în grabă, fără asomare. Cel mai mare din turmă.

"Aici îl jupuim, aci este aparatul cu electroşoc care îl curentează aici la cap şi el a căzut în comă. Durează câteva secunde electroşocul, nu mai mult, şi i-am dat drumul la sânge, dăm maţele afară, facem analize şi la vânzare cu el, după ce pune veterinarul ştampila pe carne ca bun pentru consum. Rămân ochii aşa, deschişi. Da, ce să facem, că aşa am prins de la moşi strămoşi!". Un alt miel este adus pe cântar pentru al doilea client. Un tremur spasmodic îi trece prin corp, cu toate că e jupuit şi capul îi atârnă, plin de sânge. "Sunt nişte contracţii musculare care ţin încă două ore după ce este sacrificat. De vii sunt tăiaţi, de la jupuială, mici convulsii, fibrele musculare... Cu cuţitul acesta verific organele la miel, fica­tul, rinichii, inima, scoatem splina.... La mai puţin de 21 de zile de la fătare nu trebuie tăiat, se taie după ce face măcar 5 kg. Prin curentare la tâmplă se face acel arc electric şi paralizează centrii nervoşi şi nu mai simte durerea, durează câteva secunde, dă ochii peste cap, intră într-o stare de şoc, de paralizie. Pielea mielului rămâne la client, i se dă acasă, noi n-avem ce face", explică şi medicul veterinar.

DROB
Clientul nu dă înapoi. I-o fi milă, dar tradiţia-i tradiţie. "În fiecare an cumpăr, demult, de pe vremuri. Iau miel de vreo 9-10 kg, chiar şi mai mult, să mai fie în frigider şi după Paşti. Facem friptură, ciorbă, drob de miel. Eu mănânc o dată, de două ori, soţiei îi place mai tare. Nu am copii, am o soră, un frate pe la Constanţa. Am nepoţi, dar nu mă înţeleg. Pe la vecini mai dau dacă-mi rămâne", spune Călin Vasile de 70 de ani, unul dintre clienţi. Omul şi-a ales singur, cu sânge rece, mielul pe care urma să-l mănânce. "Nu mi-e milă, că nu-l văd când îl taie. Altfel, nu mă bag, nici păsări nu tai, ne­vastă-mea se mai ocupă. Sunt alţii la care le e milă. Nici tata nu tăia". Beeh, beeeeehh, se aude din spatele pieţei. Prin grilajele galben-roşii bagă capul doar câţiva miei care au mai rămas. Miros de ici, colo, mişcând din boticurile şi nasurile negre, umede. Unul dintre ei, cărămiziu, e foarte frumos. Altul, la fel de cârlionţat, zace cu urechile blegi. Are şi nişte corniţe mici, ascuţite. Beeeh, strigă mieii în cor! A sosit măcelarul!

Apare şi măcelarul, un băiat tânăr de 20 şi ceva de ani. Spune că nu-i greu ce face, că durează câteva secunde tăierea, că la miel e un mizilic: "La viţei de 700 - 800 de kg e mai greu. Ei sunt grei, se zbat, când văd că miroşi a sânge, dau să te împungă, ei simt". Măcalerul spune că acum cererea e mai mică, deşi mieii sunt la fel de fragezi ca în anii trecuţi. "Au fost cazuri în alţi ani când nu ajungeau mieii, atât de multă cerere era. Acum am tăiat mai puţini, conform obiceiurilor...", spune măcelarul.

În ţarc au apărut două bidonaşe cu apă. Au rămas smocurile de iarbă aruncate de copii şi câţiva bulgăraşi de balegă. Bate vântul, dar e cald. O ploaie mare se abate asupra oraşului. În rest, pustiu, sărbătoare...

- preluare Jurnalul National

Ce e o pisica?

Ce este o pisica?

1. Pisicile fac ce vor.

2. Asculta rar ce le spui.

3. Sunt total imprevizibile.

4. Plang cand nu sunt multumite.

5. Cand vrei sa te joci cu ele, vor sa fie lasate in pace.

6. Cand vrei liniste, vor sa se joace cu tine.

7. Asteapta sa le rezolvi fiecare problema.

8. Sunt pline de toane.

9. Lasa par peste tot.

10. Te aduc in pragul nebuniei.


Concluzie: Sunt niste femei micute camuflate in blana.

Un sfat bun

Nu face niciodata lucrurile pe jumatate. Daca iubesti pe cineva, iubeste-l din tot sufletul. Cand te duci la munca, munceste pana la epuizare. Cand urasti pe cineva, uraste-l pana te doare.




Zouave - Sentir el calor

Un pic despre tine, un pic despre mine, un pic despre noi

Zambetul de copil
nu poate fi readus,
ca viata sa treaca prin noi
din nou.

Lacrimile noastre nu se vor usca
in totalitate.

Primul nostru sarut a devenit o umbra,
bantuit de buzele noastre
impreuna cu care ne indreptam catre
uitare.




Chris Spheeris - Enchantment

Singuratatea

Singuratatea apartine conditiei umane. Trebuie sa o cultivi . Felul in care aceasta sapa in tine, ofera sufletului spatiul de care acesta are nevoie pentru a creste. Niciodata sa nu traiesti cu speranta ca vei depasi singuratatea. Niciodata sa nu speri ca vei gasi oameni care te vor intelege sau pe acel cineva care sa iti umple acel "gol". O persoana inteligenta, sensibila, este o exceptie, o exceptie fantastica. Daca astepti sa gasesti oameni care te vor intelege, in sufletul tau va prinde radacini dezamagirea si te va consuma. Ce poti face pentru tine este sa te intelegi pe tine insuti, sa dai frau liber dorintelor si sa nu permiti nimanui sa iti stea in cale.





Yiruma - River Flows In You

Ea

Poate nu esti primul din viata ei, ultimul sau unicul. A iubit inainte, poate iubi din nou. Dar daca ea te iubeste acum, ce mai conteaza? Nu este perfecta - nici tu nu esti, iar amandoi poate nu va potriviti perfect, dar daca ea te face sa zambesti, te face sa gandesti profund si sa admiti ca este omeneste a gresi, ai grija de ea si ofera-i tot ceea ce poti. Poate nu se gandeste la tine in fiecare secunda a zilei, dar iti va darui o parte a ei care poate fi ranita - sufletul. Asa ca nu o ingenunchea, nu incerca sa o schimbi, nu o analiza si nu astepta sa iti ofere mai mult decat poate. Zambeste cand te face fericit, spune-i cand te supara si gandeste-te la ea cand nu sunteti impreuna macar pentru o clipa.




Ernesto Cortazar - Autumn Rose

Calatorii

In desele-mi drumuri imi este dat sa vad locuri de un farmec aparte. Impartasesc cu voi ultimele imagini.

Perfume

Where should one use perfume?
Wherever one wants to be kissed.
- Coco Chanel -

Sfarsit de duminica

For you, just to stay laid back and enjoy this wonderful afternoon!
Si daca vreti sa intrati in atmosfera pe deplin, va invit la Casa Satya . The perfect place for mind and body.




Sangeeta Thakur - Bhomor koio gia

Respir! Vad! Aud! Simt!

Respir! Vad! Aud! Simt! Acestea sunt cele mai pretioase lucruri pe care le-am invatat despre mine astazi. Firea umana este complexa si totusi se multumeste cu lucruri atat de simple, este atat de adaptabila incat in sfarsit am o explicatie logica a supravieturii si evolutiei rasei umane. Probabil principiul adanc inscris in matrita noastra genetica este "Multumeste-te si tinde spre mai mult", de cele mai multe ori benefic pentru noi ca substantiv colectiv. Si cu toate acestea eu nu imi doresc nimic mai mult, astazi eu m-am redescoperit pe mine insumi: respir! vad! aud! simt!




Johannes Linstead - Breathe

Reintoarcerea

Imi aduc aminte cand noi doi eram copii si toate lucrurile pareau posibile. Imi aduc aminte cum timpul era o poezie, trecerea pe langa noi impasibil. Eram invincibili si viitorul ni se asternea in fata ca o carte deschisa iar piedicile erau spulberate cu un zambet. Imi aduc aminte de dorinte, de teluri, de hotarari si promisiuni facute la miez de noapte, cand stele si cerul ne inveleau. Dar oare ne-am gandit vreodata ca ne vom aminti de viitor?

Unde-i luna?

Unde-i luna? In seara asta s-a ascuns printre nori, rusinata de pasiunile muritorilor. A trimis ploaia rece sa le spele, ca maine sa isi astearna lumina peste sufletele nepatate.

Posibilitati nelimitate

Am aruncat cu noroi proaspat, crud, pe cearceafurile albe puse la uscat pentru a ne simti una cu natura. Am sadit seminte de floarea soarelui in asfaltul moale, incins de soare, pentru a aduce viata acolo unde lipseste cu desavarsire. Am furat rasaritul, l-am inchis intr-un pahar de cristal si l-am aruncat in beci, pentru a lumina ungherele intunecate ale inimilor noastre, pentru a lumina cele mai ascunse temeri. Am hranit porumbeii cu cioburi din portelan albastru pentru a picta cerul si a ne aduce mai aproape de luna mai. Nu sunt nebun, am incercat doar sa aduc imposibilul la stadiu de posibil si unde eu am esuat, un alt temerar imi va lua locul si va lucra cu mai multa sarguinta.

In cautarea adevarului

Aripi frante

Pentru o clipa aripile i-au crescut din nou, gata sa acopere de ploaie si de vant pe cei ce au uitat ce este viata. Oamenii nu il uitasera, fusese umbra pentru ei si ii veghease cand somnul nu le aducea linistea. L-au primit cu caldura, l-au privit in ochi si i-au dat putere. Si pe cand el reinvata sa zboare cu miscari stangace in inaltul cerului, aripile i s-au frant. L-au lasat acolo, in tarana imbibata cu apa si sange, sa astepte pasarile calatoare sa il urce in inaltul cerului pentru o ultima data la Creatorul Sau.

Miracolul vietii?

Iubiti si lasati-va iubiti, asa nu veti fi uitati!

Un moment de reculegere

Noaptea cade grea, grava, asemenea notelor lui Bach de pe un portativ ingalbenit, uitat intr-un colt de catre un dirijor batran si bolnav. Linistea se lasa ca mana-i slabita de avantul cu care odata purta sali intregi intr-o calatorie a carei destinatie ramanea ascunsa. Numai luna vegheaza asupra lui si-i aprinde o lumanare la capatai. Inca un maestru si-a luat locul pe scaunul celor sortiti a fi cunoscuti posteritatii.

Spirit boem in trup de contabil

Azi e intunecat afara, sufletu-mi e pregatit pentru o balada insa stiloul pe care il tin in mana aluneca in continuare pe foaie.
Facturez fiecare acord de chitara, urmeaza gestiunea cu intrarile si iesirile fiecarui sentiment trait in luna aceasta, verific soldul lor si dau viata balantei in versuri. Anul acesta, bilantul sufletelor noastre va fi pe profit.

Criza economica, te astept cu drag!

Spuneti-mi, voi chiar v-ati speriat o clipa de stirile halucinante si cu iz apocaliptic despre criza economica?
Crize economice au fost si vor mai fi, dar cred ca nu ele in sine aduc dramele unei societati ci mai degraba inadaptabilitatea naturii umane de la modul de viata consumatorist la cel chibzuit, limitat. Asa este ca, de cele mai multe ori, cand din varii cauze viata va refuza ceva, simtiti ca vi se fractureaza aripile in zbor, ca vi se rapeste libertatea? Ei bine prieteni, nimic mai adevarat: de abia acum vi se da o libertate nemarginita, aceea de a lupta pentru dorintele voastre mai mult ca niciodata prin moduri si mijloace inovative.
Spor la treaba, pionierii mei!