Pentru o clipa aripile i-au crescut din nou, gata sa acopere de ploaie si de vant pe cei ce au uitat ce este viata. Oamenii nu il uitasera, fusese umbra pentru ei si ii veghease cand somnul nu le aducea linistea. L-au primit cu caldura, l-au privit in ochi si i-au dat putere. Si pe cand el reinvata sa zboare cu miscari stangace in inaltul cerului, aripile i s-au frant. L-au lasat acolo, in tarana imbibata cu apa si sange, sa astepte pasarile calatoare sa il urce in inaltul cerului pentru o ultima data la Creatorul Sau.
Miracolul vietii?
Iubiti si lasati-va iubiti, asa nu veti fi uitati!
2 comentarii:
Te admir foarte mult pentru ceea ce scrii dar mai ales pentru ceea ce gandesti!
Nu voi inceta sa le citesc niciodata!
Ma bucur ca simti acest lucru. Eu am sa scriu in continuare iar ceea ce se afla aici este un pas facut in harta sufletului meu.
Trimiteți un comentariu